Thursday, April 30, 2009

iepurele fibonacci

aveam un iepure, botezat nu intimplator fibonacci, si cind mi-a venit rindul, l-am adus acasa intr-o punga, pentru tot wend-ul. primul lucru, s-a bagat pe sub toate modulele si a sters bine praful. dupa ore bune a iesit. murdar.

al doilea lucru, mi-a ros toate florile la nivelul pamintului, fara sa se atinga de salata. vreau sa scriu aici ca le-a priit, adica florilor, au crescut foarte frumos dupa aceea. asta a fost mai tirziu, dar la timpul faptei, m-am necajit.

scotea sunete, ca un chitait, sarea pragul si se ducea singur pe balcon.
era pufos si pishacios. mirosea, asa ca l-am bagat in chiuveta si l-am spalat.

ii spun des lui jazz: tu sigur nu esti iepure, ci pisica. ea se opreste din lins, se uita la mine, si apoi continua. cred ca ma intelege.
[de cind cu zodia chinezeasca iepure zisa si pisica am dubii si meditez adinc asupra caracterului mitzei mele.]

Tuesday, April 28, 2009

ce a facut jazz la cutremur

nimic. era pe balcon, si abia cind am strigat-o eu a dat navala in casa. am luat-o in brate si am stat vreo 30 de minute pe un canal de stiri, sa vad cum evolueaza situatia.
la un moment, jazz a sarit din fotoliu si a zbughit-o la usa dormitorului, mieunind pina isi pierdea glasul si zgiriind lemnul. am luat-o din nou in brate, dar se ducea la usa dormitorului imediat ce scapa. se agita tot mai tare izbindu-se in usa.
asa ca am renuntat la tv, si m-am dus la culcare.
jazz s-a lipit de mine, rontaind pijamaua, si era trecut bine de miezul noptii cind am lasat cartea din mina, iar ea era tot acolo, adormita. toata noaptea a ramas in dormitor, ceea ce nu se intimpla de obicei.

Monday, April 27, 2009

pisici de exceptie, comentatori cretini

http://www.gandul.info/actualitatea/mii-de-oameni-au-facut-coada-sa-admire-150-de-pisici-adormite-galerie-foto.html?3927;4242489

a se ignora articolul, scris de un idiot complet, dar a se vedea galeria foto, nu ca ar fi acolo poze deosebite, ci pentru ca pisicile, care nu sunt adormite au suportat un stress teribil, ca sa ne bucure noua viata citeva ore.

litiera m-a entuziasmat de-a dreptul.

Thursday, April 23, 2009

jazz e caraghioasa

dupa ce o zbugheste de pe balcon in casa, umbla cu o coada infoiata si filfiinda si nu se da prinsa; are 2 frunze verde crud, lipicioase, de plop, pe fund.

vine si isi gaseste in brate la mine o pozitie imposibila: lunga, cu labutele in toate partile, coada si ea aiurea, iar capul lasat mult pe spate. o scarpin sub barbie, si adoarme in timp ce mie imi amortesc picioarele si miinile fiindca nu ma indur sa o deranjez. asta e intre noi doua.

ma gindesc la toate mitzele maidaneze care n-au visat in toata viata lor un astfel de incredibil abandon si dormit pe spate cu burtica cu blanitza creatza la vedere.

Wednesday, April 22, 2009

asta-i prea de tot

Se prinde pisica de trunchi şi se apasă uşor. Cu cotul i se barează botul, să nu muşte, cu mâna cealaltă i se tunde blana. Dacă se răsuceşte şi dă să muşte chiar şi aşa, i se pune o botniţă uşoară, din material textil, care să-i mângâie pielea. Dacă nici aşa nu stă, chemi întăriri. În două persoane tunsul merge de minune. Urmează spălatul în cadă şi războiul cel adevărat abia de acum începe. Îi torni şamponul, pisica ţi-l aruncă pe faţă. Poţi să te chinui aşa o oră întreagă. Abia la uscat mai respiri niţel. Apoi pregăteşti altă luptă: curăţatul în urechi cu vată şi beţişor. Care nu suportă nici asta, se anesteziază. Şi, în sfârşit, manichiura. Se ţine pisica zdravăn ca să-i tai unghiile nu oricum, ci din aproape în aproape. Altfel, rişti să i le tai din carne şi să nenoroceşti frumuseţe de lăbuţă. Îi rotunjeşti frumos unghiile şi gata! Pe tine, proprietar de pisică, toată treaba te-a costat 60 de lei, că ai chemat „stilistul” acasă. Poate ai fi ieşit mai ieftin dacă ţi-ai fi dus animalul la vreun cabinet, dar cine ştie cu ce traume ar fi rămas pisica dacă s-ar fi văzut în casă străină. [Gandul -21.04.2009]

sa pui botnita lu' pisi ca sa o speli? cum sa-ti arunce samponul pe fata?
cu betisorul in ureche? anestezie? never, never, never.

dimineata, imediat ce aude beep-ul de la ceas, jazz este la usa baii, mieunind. dintr-un salt e in chiuveta si eu ii dau drumul la apa calda, debit mic, sa curga. pina vine cu adevarat apa calda, ea bea si sta aplecata in chiuveta iar apa i se scurge pe blanita capului. pe labute s-a udat deja.
cind apar eu si o dau jos, facem asa: eu ma spal la chiuveta si in cada, ea sta pe un prosop la picioarele mele si se linge. cit ma spal eu, se spala si ea. intre timp, de la mine sar stropi, uneori intentionat, dar sunt parfumati, si jazz accepta. cind am terminat, eu ma sterg energic, ea iese din baie cu coada vilvoi.
cel mai rar la o luna, jazz face baie, nu in cada ci intr-un lighean, cu sampon de pisici. nu e entuziasmata dar nici nu se isterizeaza.

fara betisor in ureche! jazz se joaca cu betisoarele alea. am o bucata de bumbac fin, moale pe care o folosesc ca sa-i sterg urechile, fara sa ajung inauntru adinc. doar pe pavilion. e suficient. o pisica de apartament nu e murdara ca un salahor, mai ales ca ele insele se spala mai mult de 4 ore pe zi. iar la baie, ii protejez urechile, acolo nu dau cu apa niciodata.

cu ghearele e mai complicat, asta nu-i place chiar deloc. dar o prind disponibila, si atunci ii tai cite o gherutza. e suficient. altadata urmatoarea. in felul asta jazz trece usor cu vederea si ma lasa, desi sunt foarte atenta fiindca ghearele ii folosesc la catarat, si nu e bine sa i le tai prea tare. acum vara, cind se catara pe balcon, nu i le mai tai deloc. dar are o placa de rafie pe care si le trage singura, basca un soarece, numitul Icsel [XL], soarecul despre care am povestit aici deja.

animalele imprumuta/invata obiceiurile stapinilor. daca tu te speli, si nu esti certat cu apa, si pisica va urma intocmai acelasi ritual. ea crede ca si tu esti pisica, pisica mama, doar ca esti mai mare.

Tuesday, April 21, 2009

invataturile lui jazz

cind bucataria 'fierbe' de lucruri in devenire, jazz se milogeste sa ramina.
si ca sa ma convinga ca e cuminte se cocoata pe niste scaune, pe masa si sta. ma pindeste sa obosesc sa o pindesc. intre timp se distreaza urmarind ce misc, cum miroase si ce altceva mai fac. cu o rabdare imensa, asteapta momentul. si eu care am crezut tot timpul, ca vrea sa-mi tina de urit, ca ma iubeste si vrea sa participe la pregatirile culinare. as!

vigilenta mi-a slabit invirtind prin castroane si altele, asa ca jazz trece la atac. deschide usurel dulapul si arata ca e o demna reprezentanta a rasei, curioasa si tenace.
a lovit-o aromele de ceai si desi e aglomeratie mare acolo, ea se gindeste totusi ca are loc si ea. am mai povestit si altadata cu cita indeminare se strecoara printre lucruri, si ma tine in suspans. eu am observat-o dar e prea tirziu si de teama sa nu o sperii tac. acum imi fac griji sa nu cada, sa se raneasca, da-le incolo de ceaiuri, de bucatarie, de viata... mitza sa ramina in viata.

departe de filozofia mea, jazz e in dulap.
inchid ochii si astept sa aud cum cad diverse. nimic. nimic, nimic? pai da, nimic.
am lasat balta ce faceam si rid de jazz si vorbesc pe ton scazut cu ea sa nu o sperii: asa face o domnisoara, se catara in dulap? blanitza mea, sufletel cu nasuc de catifea, da-te jos... jazz nimic. sta citeva momente sa se stabilizeze situatia.


dupa ce a dat o tura prin dulap: nu inteleg cum a incaput, cum nu a darimat nimic, in fine, o consider deasupra intelegerii mele si ma intorc cu spatele ca si cum nimic nu s-a intimplat. ocupata cu escaladarea, ea crede ca nu am vazut ce a facut.
considera ca si-a terminat exploratia, asa ca, vine la locul ei si se 'jura ca nu fura'.
dar nu se mai nimereste, vine invers, eu ma intorc si ma prefac ca abia acum o vad. luata de graba, se asaza invers iar eu rid sa cad jos din picioare, cu hohote de privirea ei ingenua cu care vrea sa ma convinga ca e cuminte. dar ca sa vada bucataria, trebuie sa intoarca tot capul, nefiresc. sesizeaza si ea ca e aiurea si parca ride.
drept rasplata a mincat 1/2 de piept de pui.

habar n-am cum am ajuns in mintea sa povestesc istorii cu mitzulici.