Tuesday, July 27, 2010

cind jazz era pisoias

asa a inceput povestea: jazz avea 2 luni si 2 zile cind in 8 sept am adus-o acasa la mine - acum, eu sunt acasa la ea.

jazz nu stia sa se joace cu jucarii, a avut 4 frati si se jucau intre ei. trebuia sa-i prezint fiecare jucarie cu rabdare si s-o invat cum se face. de aceea azi crede ca si eu sunt pisica.

mica si curioasa, pufoasa si foarte curata. curata fiindca facea baie cu sampon de pisici, si nici in ziua de azi nu comenteaza baia, fiindca ea crede ca asa fac pisicile.

citeodata se straduia sa se linga si atunci scornea cele mai incredibile pozitii.

aceasta e pozitia de veghe; de dormit doarme abandonata cu burtica in sus, si toate 4 labutele in toate partile, cind sforaie, ofteaza si face pirtz.

dormitul in prosop, asa e cind esti mic, prea mic si repede dus de acasa.

jazz arata spre mindria mea, ca va merge devreme la scoala, ca-i plac cartile si scotocitul mai ales unde n-ar avea voie. nu apuc sa-i spun asta, a ajuns acolo inaintea interdictiei.

mingiuca asta, cumparata de la salonul de pisici, se va dovedi neatragatoare, si locul ei va fi sub frigider, de unde nu poate fi scoasa decit o data la 1 an. dar, se vede labuta din spate, care are alb la pernute.

dintr-o cutie de imprimanta, am facut un fel de labirint, si fiindca repede a devenit neincapatoare, diferite parti ale corpului ii ies prin tot atitea diferite gauri. noaptea se auzeau bufnituri de credeam ca se darima cite ceva.

jocuri, ce bine e sa fii mic, fara griji. vom vedea mai departe ce griji a inceput sa aiba jazz.

aceasta jucarie de plus e ecologica si are in tirtitza niste granule; jazz o smotoceste si o cara in dinti de colo-colo.

de dupa fotolii, pindeste sa-mi sara in cap cu orice ocazie; probabil crede ca am chemat-o.

obosita adoarme in cele mai nastrusnice pozitii, dar cu botul in ceva moale, crezind ca e mama ei pisoaica. asta totusi rar, de obicei e in brate la mine.

Friday, July 23, 2010

jazz in iulie

1. pe 6 iulie jazz a implinit 3 ani, virsta la care pisicile devin mature si au culoarea ochilor si a blanii definitiva. asa ca jazz va ramine cacao cu lapte, maro si alb pe unde a vrut bunul dumnezeu, desi mama ei era cu mult maro.

de cind a fost ziua ei, ma cearta des, si observ un aer ca nu-mi mai trece cu vederea chiar orice. si ca eu trebuie sa-i respect momentele in care fuge de mine, se ascunde sub ceva si nu vine cind o strig pentru ca asa vrea ea.

din aceasta cauza a stat inchisa vreo 3 ore in dulap, de unde a iesit mareata cu coada vilvoi intinzindu-se si aratind o limbuta roz si cerul gurii si mai roz. oare ce a facut ea acolo cit timp eu am facut cumparaturi?
dar ce a facut ea cit eu am cautat-o in jurul blocului si prin vecini, fiindca am crezut ca a cazut de la balcon. cind mi-a trecut spaima, am sesizat ochii ei ingusti si zimbetul subtire. imi venea s-o omor.

2. din cauza caldurii, jazz nu se mai lipeste de mine, vine seara la culcare perpendicular pe corpul meu cu nasul in mineca pijamalei si adoarme cu labutele in sus dupa ce a rupt cit a putut din biata mineca. citeodata ma uit la ea si o pazesc sa nu cada pe jos, coada si labutele din spate ii atirna peste marginea patului, asa ca iau cele mai incomode pozitii, dar ea nu stie, nu-i pasa. si in plus, pina isi gaseste locul ma miroase cu temeinicie, desi eu spun ca sunt aceeasi.

3. nu stiu ce-i spune lui jazz plinsul meu, dar trebuie sa o inchid pe hall cind fac asta, fiindca se urca pe mine si incepe sa mearga efectiv pe mine, pe cap pe corp, scotind niste mieunaturi scurte si ascutite. daca o inchid pe dinafara, se izbeste in usa.
plecarea ei e scurta, o fluturare de coada ca si cum zice: tu si plinsul tau care ma tineti in loc de la alte treburi!

4. de o vreme, dusa pe ginduri, jazz sta la fereastra si se uita. ziua, noaptea.
m-am luat si eu de ginduri si am inceput sa fiu atenta.
vis a vis, la et 5, in fereastra, cine credeti?

Thursday, July 22, 2010

cutreierind prin casa

se urca, se baga, se intinde, trage, mototoleste, se uda, rastoarna, miauna, scirtiie, moftangeste, se alinta, musca...

la ta~tzi nii greu!

Wednesday, July 21, 2010

jazz pe canicula




Tuesday, July 20, 2010

jose saramago - memorialul conventului [3]


pentru beausergent
Referinta:
Hermes Trismegistus – corpus hermeticum

1. Miscarea lumii, prin urmare, si a oricarui lucru viu material nu este faptuita de lucruri care se afla in afara Lumii, ci de lucruri aflate in launtrul ei, Suflet ori Spirit.
[cartea IX, 39]

2. Vointa Zeului este implinire absoluta: a voi si a face sunt pentru el lucrarea aceliasi clipe.
[asclepios. Tratat de initiere IV]

3. Vointa este o calitate divina, este implinirea absoluta: a voi si a aface sunt lucrarea aceleiasi clipe. Caci ceea ce Zeul voieste, este necesar, iar efectul ii insoteste vointa.

4. Sufletul este in eter si misca lucruri vii

5. Omul este un zeu muritor, zeul este un om nemuritor.

6. Tatal a facut oamenii dupa asemanarea sa, omenirea si-a faurit zei dupa propriul chip.

dumnezeu este ciung de mina stinga
parintele bartolomeu combate nehotarirea lui baltazar care isi acuza ignoranta si incapacitatea fizica si este ciung de pe urma unui razboi, cu argumente hermetice - referinte [5, 6]. am putea zice ca e o speculatie daca aceasta formulare nu ar veni din mintea unui prelat, care va fi doctor in canoane:
Vrei să vii tu să mă ajuţi. Baltasar făcu un pas inapoi, uluit, Eu nu ştiu nimic, sint om de la ţară, m-au invăţat numai să omor, şi aşa cum sint, fără o mină, Cu mina aceasta şi cu acest cirlig poţi să faci tot ce vrei, şi sint lucruri pe care un cirlig le face mai bine decit mina intreagă, un cirlig nu simte dureri, dacă trebuie să apuce o sirmă sau un fier, nu se taie, nu se arde, iar eu iţi spun că Dumnezeu e ciung şi a făcut universul.
Baltasar se dădu inapoi inspăimintat, işi făcu repede cruce, ca pentru a-l alunga pe ucigă-l toaca, Ce spui, părinte Bartolomeu Lourenco, unde s-a scris că Dumnezeu e ciung, Nimeni nu a scris, nu este scris, numai eu spun că Dumnezeu nu are mina stingă, pentru că la dreapta lui, lingă mina lui dreaptă se aşază cei aleşi, nu se vorbeşte niciodată despre mina stingă a lui Dumnezeu, nici Sfintele Scripturi, nici Părinţii Bisericii, la stinga lui Dumnezeu nu se aşază nimeni, e golul, nimicul, absenţa, prin urmare Dumnezeu e ciung. Preotul respiră adinc şi incheie, De mina stingă.
Sufletul este in eter si misca lucruri vii
parintele bartolomeu construieste o masina de zburat, a carei propulsie initiala sunt sufletele - referinta[4, 1].
dupa ce se scoleste la alchimisti, se razgindeste si aduna 2,000 de vointe care reusesc sa ridice masina in aer si sa o poarte ca pe un balon cu reguli de navigatie, de 2 ori. ca sa ne convinga.
de ce s-a razgindit saramago?
probabil, aceasta este contributia lui personala, gindind ca prin vointa suntem nemuritori la fel ca si ideea lui de a zbura.
ce invatam noi de aici?
ca intr-o impletitura buna sa ne ameteasca de cap, saramago strecoara un subiect de care, el ateul [hmm], este chinuit. si cum mai bine sa te scuturi de o obsesie decit aruncind-o lumii intregi?
ca intr-o terapie universala, ca doar il citise si pe freud.
Marea amărăciune a lui Baltasar şi a Blimundei este că nu se găseşte un năvod care să poată fi aruncat pină la stele, ca să aducă de acolo eterul care le susţine, după cum afirmă părintele Bartolomeu Lourenco,

Nu este, şi eu, la inceput, am crezut că era sufletul, am crezut de asemenea că eterul este format din sufletele pe care moartea le slobozeşte din trup, inainte de a fi judecate la sfirşitul veacurilor şi al universului, insă eterul nu este alcătuit din sufletele celor morţi, ci este alcătuit, ascultaţi-mă cu atenţie, din voinţele celor vii. [referinta 2, 3]
insă voinţa, ori s-a despărţit de trup, fiind omul incă in viaţă, ori moartea o desparte de el, ea e eterul, voinţa oamenilor e aerul pe care il respiră Dumnezeu, [referinta 2, 3]

aceasta este taina de nepătruns a voinţelor, unde incape una, incap milioane, unu este egal cu infinitul, [referinta 2, 3]
iar tu, Blimunda, nu uita că e nevoie de cel puţin două mii de voinţe, două mii de voinţe care să fi dorit să fie slobode pentru că nu le merită sufletele, ori trupurile nu le merită, [referinta 2, 3]

căci e bine să ştiţi, in procesiuni sufletele şi trupurile se şubrezesc şi nu mai sint in stare să reţină voinţele, spre deosebire de coride sau de autodafeuri, in acestea e o furie care intunecă şi mai mult norii intunecaţi care sint voinţele, sint negrii ca-n război, o beznă adincă se lasă inăuntrul oamenilor.


Thursday, July 15, 2010

concursul cozi de mitza

diploma este originala si apartine enyei pete care a conceput-o special pentru acest concurs si careia ii multumim. cistigatorii sunt rugati sa o afiseze in blogul lor.

rezultatele:
[din juriu au facut parte rodica, tetris si BdJ]
[s-a punctat aspectul estetic, fotografia, atitudinea cozii]

europeana:
1. serafina
2. boris

galben:
1. svea
2. leo

alte rase:
1. miki
2. merlin

birman:
1. pufuloi
2. tudor

premiul organizatorului:
wally

OBS: cistigatorii locului 1, sunt de asemenea rugati sa trimita pe adresa vicoprea@gmail.com, adresa postala pentru a primi premiul.

Wednesday, July 14, 2010

jose saramago - memorialul conventului [2]


Despre religie

saramago s-a descris ca fiind ateu si pesimist.
exista in paragrafele cu subiect religios o ironica abordare, o persiflare permanenta a exceselor ritualurilor care au la baza paradoxuri logice [religia nu are la baza logica ci credinta], o documentare exceptionala a frazei si o abordare minutioasa pina la exasperare.
se poate sa interpretam ca bibliografia este foarte buna. Speculatia si mai buna.
dar dupa cum comentariile sale acide fac referire la scene si pilde biblice pe care le leaga de intimplarile mirene ale cartii, intelegem ca paradigma s-a ratacit si a ramas excesul convenabil.
adica, saramago este un ateu documentat sau mai bine zis cu biblia in mina. Atunci, mai este ateu?
apoi vom vedea ca saramago are si idei care nu-i apartin, el doar le exemplifica incercind pe intelesul nostru sa ne spuna ceva. Ce?
1. In curind va ieşi procesiunea de pocăinţă. Am pedepsit carnea prin post, s-o chinuim acum cu biciul. Mincind cu chibzuială, se primenesc umorile din trup, suferind oleacă, se scutură de praf cusăturile sufletului. Pocăiţii, bărbaţi cu toţii, merg in fruntea alaiului, in spatele călugărilor care duc prapurii pe care sint infăţişaţi Fecioara şi Răstignitul. in urma lor, işi face apariţia episcopul sub baldachinul bogat, panourile cu zugrăveli, interminabilul regiment de călugări, confrerii şi confraţii, cu toţii cugetind la mintuirea sufletelor, convinşi unii că nu l-au pierdut incă, mai avind alţii indoieli pină cind vor ajunge in locul unde işi vor primi sentinţa, iar vreunul s-o fi gindind că lumea e nebună incă de cind a fost făcută. Cortegiul se perindă printre rinduri de oameni, iar cind trece se tirăsc pe pămint bărbaţi şi femei, unii işi zgirie obrajii, alţii işi smulg părul din cap, cu toţii işi dau ghionturi, iar episcopul face cu degetele semnul crucii, ba la stinga, ba la dreapta, in vreme ce un paracliser ii leagănă cădelniţa.

2. S-a pornit procesiunea, dominicanii merg in frunte, purtind stindardul Sfintului Dominic, in urma lor vin in şir lung inchizitorii, pină cind se ivesc osindiţii, o sută patru la număr cum am mai spus, purtind in mină luminări, in pas cu ei insoţitorii, totul e un freamăt de murmure şi rugăciuni, după deosebirile de sanbenito şi mitră se recunoaşte cine o să moară şi cine nu, cu toate că mai e un semn care nu minte, crucifixul inălţat e intors cu spatele la femeile ce vor sfirşi pe rug, arătindu-şi dimpotrivă faţa răbdătoare şi blindă celor care vor scăpa de astă dată cu viaţă, feluri simbolice de a-i face pe toţi să priceapă care le va fi soarta, dacă nu au băgat incă de seamă ce straie poartă, căci, intr-adevăr, veşmintul este traducerea vizuală a osindei, un sanbenito galben, cu crucea Sfintului Andrei zugrăvită cu roşu pentru cei care nu au meritat moartea, un altul cu flăcările pictate cu virful in jos, numit foc făvăşit, dacă, mărturisindu-şi păcatele, au evitat-o, şi, in sfirşit, scapularul cenuşiu, lugubră culoare, cu portretul condamnatului inconjurat de diavoli şi de vilvătăi, ceea ce, tălmăcit in cuvinte, inseamnă că femeile acelea două vor pieri curind in foc.

4. Are insă această religie o retorică voluptuoasă, cu ingeri cărnoşi şi cu sfinţi infocaţi şi cu multe fluturări de tunică, braţe dolofane, coapse intrezărite, piepturi care se umflă, ochi daţi peste cap, şi tot atit suferă cel care se desfată, pe cit se desfată cel care suferă, de aceea nu toate drumurile duc la Roma, ci la trup.

5. căci Sfintul Oficiu işi intinde atotputernic năvoadele prin lume şi le scoate pline, urmind astfel intr-un mod mai aparte pilda cea bună dată de Cristos atunci cind i-a spus lui Petru că il voia pescar de oameni.

6. fiind sărbătoarea Trupului şi Singelui Domnului, fiecare şi-a pus pe el ce avea mai bun in casă, ţoala festivă, pentru intilnirea cu Dumnezeu, că după ce ne-a creat goi, doar imbrăcaţi ne admite in prezenţa sa, cum să-l mai inţelegi pe acest Dumnezeu ori religia pe care iau făcut-o, e drept că goi nu toţi sintem frumoşi, se vede după obraz dacă nu e boit, să ne inchipuim, de pildă, ce trup o avea Sfintul Gheorghe, care se apropie.

Monday, July 12, 2010

jose saramago - memorialul conventului [1]


Memorial do convento – memorialul conventului [franciscan] [din mafra]
pentru beausergent
Contextul istoric1 sau al romanului:
conventul este o comunitate de preoti, fratii religioase sau cladirea utilizata de aceasta comunitate; in mod particular in biserica romano-catolica si comunitatea anglicana.
constructia palatului a inceput prin a fi o dedicata minastire franciscana si s-a intins pe durata domniei regelui Joao V (1707-1750) incepind din 1711.
Istoric vor fi cuprinse evenimente specifice sec. 18 in europa de vest: grandoarea curtilor regale alimentata de imensele bogatii in aur, argint, pietre si mirodenii aduse din colonii, importanta cultelor religioase si lupta dintre ele pentru cistigarea bunavointei regale, inchizitia, arderea evreilor pe rug si inventarea termenului de crestin nou, razboaie inutile cu sacrificial uman la fel de inutil si desconsiderat, coride.
Ca sa fie mai convingator, pe linga personajele regale reale, mai apar muzicianul domenico Scarlatti serafic si romantic sau bartolomeu de gusmao, preot vizionar cu tentative de inventator al unei pasari zburatoare, pe numele lui bartolomeu lourenco inainte de a fi doctor in canoane la Coimbra,
dar
si episodul transportului statuilor italiene care vor decora basilica
sau
arderea pe rug a lui Antonio jose de silva unul care facea comedii cu papusi.
Contextul istoric2 sau al lui saramago:
intre 1932-1974 portugalia a fost condusa de un regim dictatorial de extrema dreapta.
romanul acesta, publicat in 1982 ii aduce succesul international; saramago avea 60 de ani.
pina la publicare consumase o casatorie - din care i se nascuse o fata in 1947 - si o relatie cu o scriitoare portugheza.
in 1975 imperiul colonial portughez se destrama, coloniile africane isi declara independenta, PIDE – politia politica mostenita de la regimul salazar se preda, iar partidul communist portughez al carui membru saramago este din 1969 esueaza in a instaura comunismul.
Din 1975 saramago devine indezirabil in jurnalism, unde facuse niste excese si isi limiteaza activitatea ca traducator si scriitor, sursa din care se va sustine financiar.

Friday, July 2, 2010

juriul delibereaza

lista finala a participantilor:
http://vicoprea.blogspot.com/2010/06/concursul-coada-de-mitza.html

concurentii sunt rugati sa astepte decizia juriului [aprox 1 sapt], si sa se amuze cu sugestia mirelei, in care chiar cozile fac tot hazul!

sau sa mearga pe blogul lui tetris, onorabil membru al juriului:
http://tetris-bdv.blogspot.com/2010/07/spuse-de-pe-net-cea-mai-inteligenta.html