Monday, January 31, 2011

cum sa-ti omori disperarea [1]

ryu murakami - in supa miso

despre acest titlu, pe tot netul se spune una, eu o sa spun alta.

supa miso e o supa cu soia care ar putea sa fie un specific japonez rivnit daca nu ar exista explicatia-parabola a lui frank: ad-hoc in supa imensa, leguma frank este un gunoi si este multumit. lobotomizatul frank chiar este o leguma. criminalul frank chiar este un gunoi. nu va aminteste asta de ken kesey, zbor deasupra unui cuib de cuci? mie, da.

sau poate de steinbeck, of mice and men? oh, da.

poate totusi am exagerat?!

Era ciudata. Mirosea neobisnuit. Mai intii culoarea aia, un maro neobisnuit, si mirosul ca de sudoare de om. Am venit in tara asta fiindca eram curios sa vad cum sunt oamenii care maninca zilnic asa ceva. In supa de la restaurantul ala din Colorado erau amestecate niste chestii, ca un fel de bucati de legume. Atunci mi s-a parut ca aratau ca niste gunoaie. […]

Nu mai am nevoie sa o beau. Sunt in ea.

Scufundat in supa asta imensa, sunt una din bucatile alea. Asa ca sunt multumit.

frank vine in japonia sa-si omoare disperarea.

salvarea nu vine de la prietenii pe care ii cauta, ci de la o prostituata sud-americana ea insasi incurcata in explicatii de supravietuire la colt de strada.

amindoi vor astepta in noaptea de an nou, 31 decembrie, ca salva de 108 batai de clopote sa-i purifice. fiindca amindoi doresc sa fie absolviti/eliberati de instinctele rele de care sunt constienti dar in fata carora sunt neputinciosi.

amindoi vor sa scape din supa miso.

In budism instinctele rele se cheama bonno. Sunt impartite in sase categorii in unele cazuri, in zece in altele sau, uneori, doar in doua mari categorii. seamana intrucitva cu cele sapte pacate capitale din crestinism, cu diferenta ca oricine are bonno.

Daca e impartit in doua categorii, e vorba de bonno-ul care se naste din ginduri si cel care se naste din emotii. De primul te poti elibera imediat daca iti este aratata calea dreapta. Mai periculos este cel nascut din emotii.

Dar budismul are si aspecte foarte blinde si placute. Un exemplu bun sunt bataile de clopote de pe 31 decembrie. Daca imparti bonno-ul in categorii extrem de detaliate, exista o suta opt feluri. din motivul asta se trag clopotele de o suta opt ori: pentru ca oamenii care le aud sa fie eliberati de toate tipurile de bonno.


Friday, January 28, 2011

spre wend

1. daca mergeti la acest link: http://www.romania-muzical.ro/info/ascult.html
si apoi click pe asculta RRM live
ajungeti la o lista unde puteti sa ascultati BarocMania, o selectie foarte indicata pentru ascultari ad-hoc. daca deja stiati asta, foarte bine.

2. cind o iau in brate pe jazz se cuibareste cu labutele din spate strinse in mina mea. sunt niste jucarii de catifea groasa pe care le string ca sa le incalzesc. cind uit si slabesc strinsoarea jazz imi repede o serie scurta de labute ca sa-mi aminteasca. intoarce capul si se uita la mine.

3. din salturile ei fara alegere ramin si daune sau sperieturi. ma tem sa nu i se intimple ceva. o cert. drept urmare imi arata ca a inteles perfect ce i-am spus.


4. din ultima oferta polirom, am achizitionat la preturi accesibile foarte multe titluri altadata prohibite. am inceput sa citesc si sunt uimita de inconsistenta, mesaj, calitate. ramin pe ginduri si am dileme, ca poate nu am inteles EU. de aceea o sa scriu.

5. o vreme iarba mitzei a fost ofilita, se trecuse. in tot rastimpul pina sa inverzeasca noua iarba pusa la incoltit pe pervaz, jazz se ducea la usa logiei, unde mieuna sa iasa. pe balcon dadea o tura mirosind jardinierele si mieunind sfisietor si intra in casa neconsolata. de vreo saptamina are iarba proaspata, dar nici nu se uita la ea; iarba atrage in schimb pupazoii, care vin la geam din cauza ei. pai chiar imi vine sa le-o dau la pascut. da' jazz ce-o sa zica?

6. dimineata jazz nu mai are rabdare: intra in chiuveta si bea apa calda. oare vrea ceai?


7. fiindca sunt pieton din cauza zapezii si a lucrarilor de ri^mat strazile, intirzii. ma opresc si cumpar ulei de struguri, lapte si sunca presata. de la parter aud mieunatul lui jazz. renunt sa mai iau posta si urc. bag cheile in yale, jazz zgiriie pe partea cealalta si cum deschid se rostogoleste cu burtica in sus. las balta sacosa si o alint. ii dau sunca. ii place. alearga pe hall si-mi miroase hainele. stie cred ca la serviciu hranesc un motan golan care face asa: si el se da rostogol cu burtica in sus si ma joc cu el, si-l trag de labute, si-l scarpin sub barbita, doamne ce-i mai fac.
deosebirea este ca jazz la urma ma musca, ma linge, ma musca ma linge... ma musca...

Wednesday, January 26, 2011

pupazoiul. singur. iarna.





Tuesday, January 25, 2011

...ninge iara

cum ninge, cum unii se culcusesc, se incovrigesc si hiberneaza cu nasul in propria blanita.
daca o trag de picior, o mut, o iau in brate, jazz atirna moale si cind o pun jos, infoiata ia drumul lung spre calorifer. are o repriza de gheruit caloriferul - nu stiu de ce face asa - dupa care se culca.

pentru prima data, jazz aude la pick-up voce de barbat respectiv pe nichita stanescu; se urca pe un scaun, apoi in 2 labe pe speteaza si miauna la boxe. tot mai tare. cineva trebuie sa cedeze si opresc discul. cind jazz se duce pe hall, dau repede drumul din nou. Dar ca o sageata se repede inapoi in biblioteca pisica ofensata de indisciplina si face salturi mari sa ajunga la pick-up.
si doar la muzica nu face nimic din toate astea.

o pipai si mi se pare micuta si slaba, asa ca hotarasc sa o pun la ingrasat. scot, desfac, imprastii, degeaba, jazz nu vrea sa manince. stick-uri, pliculete cu arome, grill - nimic. nici conserva ei preferata de peste. fleoscaie de 2 ori cu limba in farfuriuta cu lapte dupa care zbirr la chiuveta.
doar carne cruda de pui, piept. pai asa ne este vorba? nu e voie.

cind stau la masa, ea se urca sub masa pe celalalt scaun ascuns acolo si se joaca sarind pe genunchii mei. ei, cum sa maninc eu zeama din farfurie cind jazz ma zgiriie si gheruie si gidila. ascunsa acolo, se distreaza copios scapind citeodata ghearele ceea ce ma ridica urgent scapind din mina ce am.
o iau frumos in brate si-i spun: eu asa fac cind maninci tu, te necajesc, te trag de coada? se trage inapoi, si se uita la mine, punindu-mi labuta pe obraz si parca ride.
cind termin de mincat impiedicindu-ma de ea ii dau drumul pe balcon. dar vine inapoi si ma cheama. ea vrea sa ne jucam amindoua, caci pupazoii nu stau.

Monday, January 24, 2011

vremea trece, oamenii ramin

se dedica lui viorel padina
...pentru mine dedicatiile nu sunt aluzii, niciodata o poezie dedicata nu-l privea pe cel care...
continutul unei poezii nu privea pe cel caruia i-am dedicat-o,
ci dedicatia are sensul unui dar
cum a-i duce cuiva -
a-i darui o floare
o poezie care banuiesti ca lui ar putea sa-i placa.
aceasta frumoasa si duioasa explicatie vine de pe discul de la sfirsit si la fel lectia despre cerc sau oratie de nunta, pusa pe recitare muzicala de augustin fratila.
si pentru ca am convertit acest disc special pentru avp, astept o adresa de email pe care sa trimit fisierele dodoloate.




Friday, January 21, 2011

lasati tehnologia sa vina la mine

in casa mea toate prizele sunt ocupate, la fel si toate prelungitoarele. alte aparate stau pe linga, pregatite. nu-i asa ca e bine sa ma piuie, pilpiie verde/rosu, beep-aie toate astea?
basca contoare; electrice, apometre, de gaz, termostate.
card-uri de tot felul, vignete, rovignete.
pisica e vie si e singura care nu trebuie alimentata electric.

mi-ar fi fost mai bine sa ma scoale cocosul din poiata, sa ma culc odata cu amurgul, sa fac focul cind trazneste si se aprinde in padure un bustean.
am fost izgonita pe vecie din rai si nici macar nu-mi aduc aminte cit de bine era...

Wednesday, January 19, 2011

ce mai face jazz

economie, ce altceva credeati?
e fascinata de apa, in alta viata a fost rata mandarina.

Tuesday, January 18, 2011

cei 3 faust [1]

goethe, thomas mann si axel munthe.
doctor faustus, thomas mann - adrian leverkuhn este un compozitor care face urmatorul pact cu diavolul:

Noi am încheiat un contract, o afacere — ai iscălit cu sîngele tău şi ni te-ai făgăduit nouă şi te-ai botezat în legea noastră — vizita mea de-acum are drept rost confirmarea, şi-atît. Ai căpătat de la noi timp, timp genial, înălţător, douăzeci şi patru de ani bătuţi pe muchie, ab dato recessi, pe care ţi-i punem drept limită. Odată trecuţi, împliniţi, ceea ce nu-i de prevăzut, pentru că atîta timp e şi el o eternitate — vei fi luat. In schimb, pînă atunci, îţi vom fi în toate supuşi şi ascultători, şi te vei bucura de' infern, de te vei lepăda de tot ce-i făptură vie, de toate ostile cereşti şi de toţi oamenii, pentru că aşa trebuie. […]

Condiţia mea a fost limpede şi fără ocol, determinată de zelul legitim al infernului. Ţi-e interzisă iubirea, pentru că încălzeşte. Viata ta trebuie să fie rece — de aceea n-ai voie să iubeşti pe nimeni. Ce-ţi închipui oare ? Iluminarea îţi lasă puterile spirituale absolut intacte, ba chiar ţi le stimulează uneori, încît ajung la clarviziuni extatice — şi de unde să fie stoarse, la urma urmelor, dacă nu din scumpul tău suflet şi din nepreţuita-ţi viaţă sentimentală ? O detaşare generală a vieţii tale şi a raporturilor tale cu oamenii e în firea lucrurilor — mai mult, e cuibărită în firea ta, noi sîntem departe de a-ţi impune ceva nou, minusculii nu fac nimic nou, nu fac din tine altceva, ei accentuează şi exagerează ingenios şi spiritual tot ceea ce eşti tu. Răceala, la tine, nu-i oare un antecedent, precum migrena paternă din care aveau să se nască durerile micuţei sirene ? Rece te vrem, pentru că dogoarea flăcărilor creaţiei abia-abia s-ajungă să te-ncingă întru creaţie. în sînul ei îţi vei găsi refugiul pentru răceala vieţii tale...

spre sfirsitul vietii si a celebritatii sale extraordinare, scrie metaforica cantata simfonica Lamentarea doctorului Faustus, care la rindul ei are la baza o [aceeasi mereu] legenda:

acolo, doctorul Faustus, cînd vede isprăvindu-se nisipul din clepsidră, îşi invită prietenii şi cunoscuţii mai apropiaţi, magistros, baccalaureos şi alţi studenti în satul Rimlich, aproape de Wittenberg, îi ospătează din belşug ziua întreagă, mai bea şi seara cu ei un pahar de vin, un Johannstrunk cum se zice, şi apoi, într-o cuvîntare plină de căinţă, dar rostită cu demnitate, le înfăţişează destinul său si împlinirea lui, în al cărei prag se află. In această Oratio Fausti ad studiosor, el îi roagă ca atunci cînd îi vor găsi trupul mort, sugrumat, să aibă îndurarea să-l înmormînteze, pentru că moare, spunea el, ca un creştin şi rău şi bun; bun, pe temeiul căinţei sale, şi pentru că el mai nădăjduieşte din toată inima la mîntuirea sufletului său; rău, pentru că ştie că-l aşteaptă un sfârşit groaznic, că diavolul vrea să-i ia trupul şi că i-l va lua.

cu alte cuvinte, un faust in alt faust.

doctor faustus a fost scris de thomas mann pe la 70 de ani.

vezi si: http://vicoprea.blogspot.com/2011/01/doctor-faustus-thomas-mann.html


Wednesday, January 12, 2011

coerenta cu care iei in stapinire dezastrul

vad pe TV_cultural un interview al eugeniei voda cu preotul petre moga din cimpina. sunt uluita si emotionata, de aceea pun aici doar partea (5) care are aceasta fraza si legaturile ei din titlu, dar daca aveti timp nu e nici o pierdere sa va uitati la tot interview-ul. asa o sa aflati ce asteapta bunul dumnezeu de la noi, care ar trebui sa fie angajamentul nostru.

iar pe net gasiti foarte multe detalii legate de parohia si viata acestui daruit preot, vorbele lui cu care ne incurajeaza ca toti avem sustinere si drept la ea:

Monday, January 10, 2011

eclipsa mea

parca sunt 2 eclipse, desigur una pentru mine si una pentru jazz:

Friday, January 7, 2011

resturi de lina si resturi de viata

de multe ori, povestea unei vieti incape intr-un lucru mic.

in gura pietii, pe niste cutii una peste alta, o femeie in virsta a asternut o hirtie pe care a intins citeva lucrusoare mici si caraghioase: totosei, manusi, caciulite si aceste mitzuflendere de pus nicaieri.
e un ger cumplit si nu stiu cum rezista acolo. ma opresc si o intreb cit costa: 1 leu. cumpar si deodata se insufleteste, vrea sa-mi vorbeasca si eu retin din toata insiruirea ca nu vrea sa ceara de pomana.

aduc acasa snuruletele si constat ca sunt niste flori cu boboci. la unul din boboci, s-a terminat lina si din ghemotoc apare ceva portocaliu. desi eram convinsa ca o sa le arunc, nu ma indur si vad in fata ochilor, miinile femeii in manusile ferfenita - ea care vindea si manusi - invinetite de ger.

oare de ce nu i-am cumparat toate florile alea si sa-i dau mai multi bani?
de atunci o caut pe femeie, dar ea ca in povesti a disparut.

Thursday, January 6, 2011

de mincare pentru jazz

noutatile, foarte pe placul mitzei:
niste snack betigase pe care le rontaie, hrana umeda pentru birmantoaice dupa cum arata poza de pe pliculet, si un supliment cu struguri si zinc pe care scrie sa fie dat cu rabdare cu lingurita...
nu apuc, fiindca jazz linge tot si nu face mofturi, cred ca le-ar minca pe toate odata. achizitionate din magazinul DM de pe linga Real. sa nu intrebe nimeni pretul.

Wednesday, January 5, 2011

beethoven, schonberg, th mann

sa mergem in continuare pe firul beethoven, schonberg, th mann.

antoine golea:

Ceea ce germanii numesc die neue Musik, incepe cu Beethoven si dupa el nu se va mai opri. […] De la acesta si strabatind opera lui berlioz, chopin, liszt, wagner, mahler, Schonberg pina la Debussy si dupa el, calea duce spre orizonturi mereu noi.

…caracteristic pentru maniera ultima a spiritului lui Beethoven, faptul ca vechea forma a fugii se invecineaza des cu forma noua a variatiei, forma care va incununa sonata opus 111, inaltind in sfere inalte cintul atit de simplu si uman al arietei care ii furnizeaza tema.

Unele cinturi el le-a impartit – in eroica de pilda - intre mai multe grupuri instrumentale, dintre care fiecare spune o parte a liniei melodice, ceea ce ne duce cu gindul, de foarte departe, la ceea ce vor fi o suta de ani mai tirziu, melodia timbrurilor, scumpa lui Schonberg.
si iata pricina gilcevii, arieta, din sonata 32, in extraordinara interpretare a lui claudio arrau:


Tuesday, January 4, 2011

doctor faustus - thomas mann

pe armatura initiala - insemnarile dintr-un carnet din tinerete, Thomas Mann dezvolta capitole enorme in care sunt translatate multe din evenimentele vietii lui de imigrant in statele unite, calatorind de-a lungul si de-a latul pina in Canada, sustinind conferinte prin universitatile americane.

Thomas Mann povesteste chiar el intr-un eseu, ghidindu-se dupa propriul jurnal, geneza acestui roman:

… in gind ii spuneam Parsifalul meu. Oricit ar parea de ciudat ca sa-si programeze cineva opera de senectute inca din tinerete – lucrurile asa stateau; si o preferinta caracteristica, manifestata cu predilectie in unele incercari critice referitoare la opera de batrinete, cum era chiar Parsifal, sau Cartea a doua din Faust, sau ultimul Ibsen, proza tirzie a lui Stifter, a lui Fontane isi au poate unele legaturi cu acest sentiment.[…]

La 23 mai ’43, intr-o dimineata de duminica, la doua luni si citeva zile dupa scoaterea la iveala a acelui vechi carnet de notite, data la care si naratorul meu, Serenus Zeitblom, se apuca de lucru, am inceput sa scriu Doctor Faustus.

Romanul este o constructie complicata, gotica, documentata divers cu modele cunoscute:

- numele lui Nietzche nu apare dar e limpede ca muzicianul Adrian Leverkuhn este pus in locul lui: cu aventura lui Nietzche intr-un bordel din Koln si simptomele bolii lui, sau citatele din Ecce Homo puse in gura diavolului

- prietenia lui Ceaikovski cu doamna von Meck sub numele de madame de Tolna

- triunghiul Adrian - Marie Godeau – Rudi Schwerdtfeger e aluzia la cererile indirecte in casatorie ale lui Nietzche catre Lou Andreas prin Ree si catre Fraulein Trampedach prin Hugo von Senger

- Sonetele lui Shakespeare sau teatrul sau pe care le regasim pe masa muzicianului: Cum va place, Doi tineri din Verona, Mult zgomot pentru nimic, citate aproape nemodificate sunt reproduse in diferite scene din Faustus

- partea tehnica a muzicii romanului se inspira din Schonberg, scoala lui si tehnica dodecafonica – Tratatul de armonie

- sonata opus 111, Beethoven cu plecare dintr-o seara la Adorno care le-a citit aforisme si cite ceva din studiile sale despre Beethoven

- cadoul primit de la cumnatul sau fizicianul Peter Pringsheim, aparatura producerii ‘vegetatiei osmotice’ va trece intr-o scena din roman in care papa Leverkuhn foloseste un recipient cu o solutie de silicat de potasiu si saminta de cristal ca sa produca tepoasele flori colorate

- la 23 iunie 1944 depune juramintul si primeste cetatenia americana

- Frido, nepot de la fiul cel mic Michael. Acest nepot va deveni personaj in roman

- Karl Rosenkranz 1836, Cu privire la tragedia lui Calderon despre magul facator de minuni. O contributie la intelegerea fabulei faustiene: Adevaratul diavol trebuie sa fie culmea racelii. El trebuie… sa incarneze extrema multumire de sine, cea mai mare nepasare…

- Th Mann catre Adorno: vreti sa ne gindim impreuna cam cum ar putea fi pusa pe santier aceasta opera – opera lui leverkuhn, fireste; cum ati face-o dumneavoastra daca ati fi incheiat un pact cu diavolul, si sa-mi sugerati unele particularitati musicale care sa aiba darul de a contribui la promovarea acestei iluzii?

- Musical Quarterly si-a aratat gratitudinea printr-un dar neobisnuit, o carte, in care sunt reproduse in facsimile toate scrisorile lui Beethoven, aflatoare in America. Le-am privit indelung, trasaturile acelea, niste zgirieturi agitate, ortografia lor deznadajduita, aceasta dezarticulare aproape dementa, si n-am putu gasi ‘pic de dragoste’ in inima mea pentru el. Am impartasit, si de data asta, sentimentul lui Goethe, de reticenta fata de acest ‘om dezlantuit’, si din nou raporturile dintre muzica si spirit, muzica si morala, muzica si omenie mi-au dat de gindit.

pe 29 ianuarie 1947 Thomas Mann a scris ultimele rinduri la Doctor Faustus. ‘Recunosc ca e o performanta morala’.

Pe 11 mai se imbarca pe Queen Elisabeth si revine pe continentul European.

Ca si despartirea, revederea avea sa fie la zurich, cu o lectura pentru publicul care dorea sa-l sarbatoreasca.

care este insa legatura intre schonberg si beethoven, cum a ajuns th mann care nu simte pic de dragoste pentru beethoven sa scrie un imens capitol dedicat sonatei opus 111 care apoi circula in tot romanul, asta e o alta problema. si oare de ce ar avea nevoie beethoven de dragostea lui. de ce crede th mann ca au vreo importanta sentimentele lui pentru beethoven. asa, ca de la neamt la alt neamt.


Monday, January 3, 2011

concertul de la viena

ca de obicei la 1 ianuarie al oricarui an, asteptam concertul filarmonicii din viena.
anul acesta a fost un concert modest, lipsit de fantezie, nerv - cu alte cuvinte asa e cind te apuci sa dai pe mina lui franz welser most, divina orchestra, care si ea ce sa faca, a cintat dar atit.
si cind te obliga sa asculti mefisto/liszt chiar asa din prima zi a anului te apuca nebunia si telecomanda. [dar nu!]

altfel, trandafirul a fost floarea zilei,
dupa cum gafa suprema i-a apartinut prezentatoarei TVR, care a zis exact asa: mefisto vals, de liszt un prieten al lui strauss.

anul 2011 este anul LISZT.

la multi ani 2011!

ninge si profit de luminatia care va mai sta citeva zile si care desi arata amarita, face mai colorata dimineata. tropai la 7 fara un sfert si zapada e diamantina si imaculata. lasam urme doar eu si un catel schiop care topaie in fata mea. se incapatineaza sa ma conduca.
el lasa 3 urme, eu las 2.
ies in bulevard, nu e nimeni, doar eu, fulgii si maxi-taxi. ridic nasul din fular si caut drumul ales facut de tevile strategice de sub asfalt, dupa care as putea sa cartografiez orasul.
catelul se opreste, eu ii arat ca nu am decit brinza de vaci si deci nu-l asteapta vreo rasplata. dar el e bucuros, maninca brinza, apoi gospodareste si piinea, la kiwi se opreste. nici marul nu-l vrea.

mai usoara fiindca am scapat de pachetel, cobor spre centrul orasului si trec pe rosu la toate stopurile ca sa ma razbun pe zilele in care stau si astept la ele, si ma enervez si...
hainuta mea e alba, caciula, fularul dar nu e frig, asa ca voiniceste nu ma opresc in vreo statie si cotesc spre piata si dau nas in nas cu masinutele pizzariei full house unde prin geam se vad deja misunind femeile din tura de dimineata.

merg pe mijlocul strazii si ma gindesc daca m-ar deranja sa fiu oriunde intr-o lume in care sa nu stiu limba si obiceiurile... poate oslo, vreun orasel in suedia... in canada... nevada...

jazz sta si ea in mijlocul zapezii din balcon, mda, in cosuletul ei fiindca zapada, ei da... zapada e.... adica, nu e pentru pisi.