Monday, February 27, 2012

jazz si zapada

Monday, February 20, 2012

din filmele de wend, plus altele si mai si

1. pe MGM, prind secvente dintr-un film cu tineri de colegiu, altruism si handicapati care numai sa vrea si invata sa mearga, ba sa si danseze; si deodata pe o sosea din aia americana, de-a lungu-i adica, aud o voce feminina, delicata:
if you go away, when i love you so
there be nothing left in the world you know
just an empty room full of empty space
like the empty look i've seen on your face...

but if you stay...

si mi-am amintit superba muzica a tineretei mele de colegiu/facultate, careia ii stiam versurile si care parca era altfel. moody blues si demis roussos. uite-asa te face miorlaita o alegere de canal nechibzuita!

2. mut pe DIVA si acolo dialog la fetele gilmore, in care se negociaza data casatoriei:
- la inceputul lui aprilie familia X este plecata in vacanta, la sfirsitul lui aprilie nu se poate ca trebuie sa nasca pisica lui babette...
- parasuta mica!

intermezzo
3. jazz sta pe diagonala pieptului meu; la inceput mi se pare grea si cum deja inima mea batea sa sparga carcasa care o tinea inchisa, simt citeva secunde ca ma innec.
cum nu se lasa data la o parte, incerc macar sa o potrivesc altfel, dar ea nu cedeaza: sta lipita cu o labuta pe barbia mea si una pe obraz. ii simt nasul de catifea umed.
treptat de la respiratia scurta si sacadata incep sa respir mai amplu, ridicind odata cu coastele si cosul pieptului si mitza care priveste la ce i se intimpla.
in vreo 5 minute respir bine si nici nu o mai simt, iar jazz a adormit - cred eu - incalzindu-ma.
pret de jumatate de ora m-am linistit ridicind ritmic blana superba si eleganta a unei pisi lata si lunga, adormita, pretioasa comoara. si ce e plinsul pe linga aceasta alinare.

update
4. luni, ma uit la anatomia lui grey, un serial in care exista un cuplu, el negru - dr burke si ea japoneza sau chinezoaica. au dialogurile cele mai hazoase. el privind bradutul, caci e craciunul:
- sper sa ma ajuti deseara sa-l impodobesc.
ea: - sunt evreica! [abia ma tin de fotoliu]
el: - n-am stiut.
ea: - tatal meu vitreg e saul rubinstein!
el [care ia totul in serios]: - atunci cind e hanuka?

si tot asa... golaneala din media
5. pe 21 febr seara, la actualitati, la PRO-TV reportajul care da startul audientei nationale se refera la arestarea unui interlop de iasi. judecatorii au interzis accesul in sala de tribunal a rudelor fiindca altfel nu s-ar mai fi inteles om cu persoana.
asta nu mai e gluma, nu e de ris!
acesta e un post privat in care exista un neprofesionist, ma aude cineva? afaaaaaaraaaaa.

to dream the impossible dream
6. miercuri las totul balta si revad pe MGM don quijote cu peter o'toole si sophia loren.
a cita oara?

Wednesday, February 15, 2012

te uita, zapada-i cit gardul

1. calc rufe spalate si uscate in secvente scurte; jazz se infiinteaza fiindca e rostul ei sa se urce in virful stivei de cearsafuri si sa stea pe caldura.
dar imi arata ce mai face ea: se cocoata pe pervaz printr-un salt direct printre lamele jaluzelei si sta la geam. o vreme.
eu ma tot mir cum de-a nimerit.

imediat amenajez un scaun, o masa si o cutie, o scara spre fereastra rivnita, iar pe pervaz pun un fular gros.
jazz nu-mi da nici o atentie. nu era vorba despre ea in actiunea anterioara, flutura coada din virful cearsafurilor.

2. vad un reportaj cu o familie de batrini cu casa inecata in zapada, la care echipa a si dormit peste noapte la -4 grade. batrini, dar nu neputinciosi.
intr-o camera au bagat de-a valma gaini si rate, iar trecind prin podul casei ajungeau in grajd la o vaca si un cal care erau si ei bine, rontaiau. frig ca la pol.
in sfirsit, un reportaj cu oameni normali, batrini si urgisiti de natura, dar invirtindu-se plini de griji in jurul casei prin niste tuneluri de vreo jumatate de metru latime.
dinspre batrinul ala cu obrajii rosii spre stacojiu de ger, a razbatut si un umor ca un graunte de lumina: nora a dat telefon si le-a spus sa care zapada cu caruta: da' unde-i caruta?
fiindca tocmai v-am spus ei erau in virful pomilor, iar de jur imprejur alb.

ulterior am gasit in media referinte:
http://stirileprotv.ro/stiri/actualitate/acum-inteleg-de-ce-plang-toti-oamenii-de-aici-reportaj-emotionant-de-la-10-metri-sub-zapada.html

3. oamenii sunt cu nervii la pamint, iar eu am febra musculara: la miini de la deszapezit masina, la picioare de la mersul prin zapada mare, pe cind deschid pirtie la ora 6:45 dimineata la minus 15 grade.

Tuesday, February 14, 2012

de din vale de rovine...

de pe virful magaziei celei mai napastuite sandramale din cucuietii din deal, reporterul ce sunt va prezinta:

- aici e zapada cit casa, nu va uitati la casa de peste drum care n-are nika, ca e altceva acolo.
- precum zice S. tot taranul da la lopata in vrancea si galati, cross my heart, si au in magazii faina de porumb sau griu, porcul in congelator si
- problema cea mai mare e ca a inghetat vinul, confirma multa lume. nefericirea e ca si tuica s-a terminat si
- au lemne, ca parca asa ast' vara le-a facut dumnezeu un semn si au carat la lemn de plop si
- vorba tot lui S. dar confirma si varul meu dondonel ca, taranii mai fac troc inca, iar vacile dau lapte chiar daca e iarna si
- in vrancea scolile au vacanta si
- de pe acoperisul de unde transmit, daca ma ridic pe virfuri nu zaresc nimic spre oras, fiindca ieri a nins si a acoperit totul, nici masina nu mai stiam unde e. ce-o sa facem cu toata zapada asta ca sub pres nu putem sa o ascundem si

nu mor caii cind vor ciinii.
de-acu vine primavara.

Monday, February 13, 2012

Jon fasman – biblioteca geografului

O biblioteca, in jurul careia se invirte o plasa de intrigi politiste, crime si tot tacimul – o biblioteca ziceam, formata din obiecte oculte, misterioase si nu carti.

nervul tresare doar cind titlurile capitolelor incep sa sune cam asa: El este tatal tuturor lucrurilor miraculoase de pe pamint.

atunci se schimba situatia, nu ca ni s-ar da cheia balmajelilor cu rusi, evrei, olandezi, americani…

dar,

unul este hermes trismegistus si intelegem ce nu a putut/vrut autorul sa spuna.


http://www.scribd.com/doc/59528916/Hermes-Trismegistus-Asclepius-1657

http://www.okazii.ro/catalog/59827106/hermes-trismegistus-corpus-hermeticum.html


Thursday, February 9, 2012

nu e leguma ca marul

cum ardeii grasi rosii/galbeni au disparut
iar de castraveciori murati sau gogosari m-am lehametit,
maninc sandwich-uri imense cu unt, salam reinert trapez si felii de mar pe deasupra.
si mi se par bune cu ceai - la serviciu dimineata sau cu lapte cald - acasa seara.

restul zilei nu mai inseamna nimic.

Wednesday, February 8, 2012

izolati in uitare

nu-mi aduc aminte de cind e ger, parca dintotdeauna imi apasa umerii.
nu ma mai incalzesc, in creierul meu e frig, e siberie.

vin acasa cu lactate, vinate la carrefour fiindca au disparut altfel din rafturile de cartier.
jazz se infiinteaza si miroase aburul fierbinte de lapte din oala de pe aragaz, si abia apuc sa-i pun 3 linguri pe farfurioara ca le-a si lipait imprastiind generoasa stropi.
zicea simona ca asa o sa faca!
dar imediat dupa jazz fac si eu acelasi lucru, beau cana dupa cana si termin litrul de lapte cumparat.
[atit eu cit si jazz suntem fiinte care in mod normal nu consumam lapte]

vintul sufla sinistru printre culoarele dintre blocuri.
dimineata gerul imi taie respiratia, crivatul ma spulbera impingindu-ma dintr-o margine in alta a trotuarului. zapada inghetata scirtiie puternic sub ghete iar striatiile antiderapante de pe talpi nu-mi folosesc la nimic. to die, to sleep no more...

Monday, February 6, 2012

asa ceva nu exista/poveste de iarna

duminica, pe la 11 ies sa deszapezesc masina cu un hirlet micut auto si un faras.
sub zapada inghetata, strat gros de gheata lucie. abia ce am terminat tirtita masinii si eram obosita ca de sfirsitul lumii.
cind,
vine un tip mai in virsta cu o lopata adecvata si ma intreaba daca poate sa ma ajute. eu sar ca da, bucuroasa. apoi, ma loveste o idee si ipohondria-i gata: de unde a rasarit, daca vrea oaresce de la mine... de pilda sa-mi fure pisica care sta pe geam cu coada oriflame...
el ma intreaba unde lucrez eu il intreb unde locuieste si-mi arata un geam. prin ochelarii mei de condus il scanez fara pic de incredere.
vecin, adica? pai nu s-a intimplat vreodata ca vecinii mei sa faca si altceva decit chiolhanuri si batai pe parcare.
zbor in casa, si aduc bani, fiindca metodic, el facea luna in jurul masinii.
cind ii dau zice ca el nu are nevoie de bani, ca este colonel pensionar, ca m-a vazut cum ma chinuiam, iar el iesise ca-i aratase nevasta un catel ramas intre niste troiene de unde nu putea iesi.
uitindu-se fix in ochii mei zice, ca el are pensia aia de care tot zic astia la TV, cind pomenesc de militari. zice asta ironic. ma simt vinovata fiindca si eu cred ca au pensii prea mari, asa ca la vreo 80 de milioane pe cap de colonel.
cu banii in mina, incurcata plec sus, si-i povestesc si lui jazz, dar ea e interesata doar de ce am lipsit atit. pina spre seara asta era deja o poveste de iarna, care nici nu exista.
dar, masina era curata bec si jur imprejurul ei aleea neagra.

ei, o sa mai injur eu competent pe capitole tagma militara pensionara, pe milioane fara numar, fara numar? neaaaaa...

Wednesday, February 1, 2012

tot mai rau

-17 grade, abia reusesc sa respir. cind ma urc in maxi-taxi nu pot sa ma asez pe un scaun fiindca sunt inghetata si tremur din toate articulatiile.

de asta-noapte m-am mutat pe un pat pliant in biblioteca, singura camera in care temperatura se ridica peste 21 de grade.
jazz devine agitata, miauna, trece peste mine, darima toate maruntisurile aduse de pe noptiere si in final iese pe hall.
peste noapte, verific ce face: a stat ghem la usa dormitorului.
dimineata era apatica si nedormita. abia a mincat.