Wednesday, January 28, 2015

Cind prea multul..

Cind prea multul e prea putin si prea puținul nu-i destul

sunt prea putini bani, adica nu-s destui
sunt prea putine gesturi calde, solidare, protectoare, adica nu-s destule
sunt prea putine zile senine intr-un an, prea putin soare, prea putin albastru, adica nu-s destule
sunt putine șanse sa te strecori, sa te tot descurci si sa te dai peste cap si e prea mult cind vrei sa fii împărat
prea multă inestetica in haine, in suflete si peste tot, adica prea putina frumusețe
prea mult din toate relele, belelele si spaimele de si mai si-ul ce poate sa vina, adica prea putin sa fii om chiar si un pitic
prea mult din ce nu contează, prea putin ne-a mai rămas
prea puținul nu-i destul

Sunday, January 25, 2015

suparata


Thursday, January 22, 2015

de veghe; iarna renunțării noastre



Tuesday, January 13, 2015

turnul de control


Razbunarea lui jazz. e rau sa fii mic si sa vezi doar 20 cm de la sol.
Cind prinde ocazia, sta cocoțată si supervizează activitatea din Bucătărie, unde uneori se alege cu cărnița cruda, si distribuie lăbuțe in capul ălora de se afla in treaba pe acolo. poc. na. si mai na. poc.


Monday, January 12, 2015

la marche republicaine

inainte de a uita

1. postul Euronews a fost solidar cu Franța in toate aceste evenimente, ieri a avut ecrane negre cu un cerc si un creion, ca o reculegere, si a transmis fără sa obosească, ore întregi, au avut comentarii echilibrate si empatice, mult mai bine decit guralivul france24

2. marșul a început in place de la republique si a curs pe trei variante PINA in place de la nation

3. cățărați pe statuia din place de la republique - nu le-a interzis nimeni asta!, zeci de tineri fluturau steaguri, cele mai multe erau Turcești si ucrainiene. dar am vazut si unul românesc, care de la distanța se confunda cu cel al Franței. am vazut si steaguri ale Canadei, Tunisiei, Israel si orice alta 'comunitate imaginabila' (Euronews)

4. stopurile mergeau in ambele place-URI, caraghioase, Cind verde cind galben...

5. banner: l'amour + Fort que la haine

6. copii pe umerii parinților, oare ce își vor aminti peste ani?
oricum altceva decit mine, care îmi amintesc de o vizita a lui gh Gheorghiu-Dej in oraș, cind am fost împinsă in fata deși nu voiam si mai ales nu mi-a plăcut sa ma ia in brate, stăteam paralizata de frica

7. la stinga lui hollande a fost Merkel, la dreapta prim ministrul din Mali, apoi netanyahu care evident avea vesta antiglonț, iar un agent mosad era in spate lipit de el cu o mina pe umărul lui sting, iar alți doi il flancau lateral tinându-l de brat, erau evident mai mult decit stresați uitându-se mai ales pe sus

8. cine își imagina ca banalul si urgisitul creion va ajunge simbolul solidarității intelectuale si al reproșului către Luminatii lumii arabe care nu comunica cu radicalii din propria lor cultura
tot marșul plin de creioane, mai mari, mai mici

9. cei patru evrei morți la banalul magazin, vor fi duși împreuna si înmormântați in Israel. nu este un omagiu mai frumos decit sa le respecți dorința suprema, care este a tuturor evreilor, sa fie înmormântați in pămînt sfint

10. si eu sunt  charlie si evreu si cartoonist si nu accept îngrădirea mâzgălirii pe hârtie, care nu a omorât pe nimeni

(in Franța au fost cel putin 3 atentate islamiste in care au murit 17 oameni, începutul fiind redacția charlie hebdo)





Sunday, January 11, 2015

povestea bunicului anshel

david Grossman / vezi mai jos: dragostea

povestea bunicului anshel, care nu e chiar bunic, dar asa vine vorba, e de fapt fratele bunicii.

nu știu cum reușește Grossman, ca te poarta prin toate grozăviile vieții parca in gluma, intr-o intriga ușor polițista, iar la urma te lasă lovit in moalele ideii, de nu stii ce e cu tine.

e unica îmbrățisarea marii - care aleargă din Madagascar sau marea moarta, din val in val, din aripioară de peste argintiu in alta, pe linga coasta Africii, Franței, prin marea Nordului ca sa ajungă la timp in Danzig - îmbrățisarea duioasa, voluptuoasa, promițătoare, compensatorie, cu sinucigașul Bruno.

e teribil acest capitol.
unde a stat ascuns Grossman PINA acum, si eu ce-am căutat prin biblioteci?

vreau măcar un Nobel pentru Grossman.

Wednesday, January 7, 2015

-12 grade

ma uit la un serial polițist pe diva, jazz sta ascunsa in mâneca stingă a halatului, nu știu pe unde respira. daca încerc sa o mișc, protestează, căci zilele astea a început sa vorbească, asa zice popa.
in pauzele publicitare, dese, o scarpin in blăniță, sub bărbiță, o trag un pic de urechi.
cred ca si ea urmărește serialul, fiindcă in pauza ridica bărbia si o lăbuță, sa fie smotocita, dupa care se ascunde iarăși in halat. la pauza, iar scoate capul si o lăbuță...

întrebarea mea este, de unde știe cind e pauza?



Tuesday, January 6, 2015

david grossman(2)

Clișeele lui Grossman / Pina la capătul pamântului:
1. Evreul rătăcitor: ilan si Adam sunt in America de sud / ei sunt cîștigătorii, ora si Avram fac si refac drumul vieții lor 'irosite' pentru fiecare altfel / ei sunt Perdanții

2. Triunghiul conjugal, fascinant, încâlcit si vorba lui solomon, fiecare are dreptate

3. Războiul care e segmentat in episoade de o cruzime rară, dar ce război e blind (războiul total cu toate statele arabe vecine)

4. Deasupra conflictelor neadormite externe mai sunt si cele interne cu palestinienii in gherila atentatelor. Cum sa stii ca un șofer de taxi, cum e sami, care te duce de la tel aviv la Ierusalim, nu te va spulbera cu tot cu masina

5. Dintre cei doi fii pe care-i are, ora e concentrata pe cel din relația extraconjugală, pe cel mai expus si aparent mai slab

6. Demnitatea in fata nedreptățiți destinului: măcinați de conflictul permanent din viața lor, nici nu le da prin cap sa caute un țap ispășitor divin, cum am face toti ceilalți. Ei doar își caută drumul.
Si supraviețuiesc.
Si nu-ți vine a spune ca sunt ratați, căci asta nu e un cuvint care se potrivește acestor oameni înconjurați de atita ostilitate

Autor de excepție, carte de si mai excepție. Sa citim ca sa înțelegem.

Thursday, January 1, 2015

Strauss oportunistul

Zubin mehta a facut onorurile concertului nr 75 de anul nou cu filarmonica din Viena, îmbrăcat la fel cu întreaga orchestra cu sacou gri închis, pantaloni gri, vesta gri deschis si cravata gri. Toti ca unul, chiar si femeile au avut aceeași ținuta in pantaloni. Oare o fi de bine uniforma?

Zubin mehta are 78 de ani, un palmares de mare senior al muzicii, iar eu de la karajan nu am mai vazut un dirijor fără pupitru. Jos pălăria!

Florile, pentru prima data nu au mai venit de la san Remo, ci din florăriile din Austria. Dar aranjamentul local nu l-a egalat pe cel al rivierei italiene, care ca in povesti descăleca din avion curier cu dedicație.

Strauss a dedicat un vals - e drept de o frumusețe aparte - unui sultan, sperind la o recompensa imperiala, ceea ce s-a intimplat peste 3 ani. Si uite asa facem legătura spre Orient, ușor spre Asia de care sala Divinei filarmonici a fost plină. Cu tot cu tehnica de filmat.

S-ar putea sa fie ultimul concert de an nou la Viena in care a dirijat zubin mehta. Căci timpul nu iartă pe nimeni, deși unii ar merita.

http://www.evz.ro/socant-dedesubturile-naziste-ale-concertului-de-anul-nou-al-filamornicii-din-viena-video.html

David grossman

pina la capătul pamântului/Polirom 

Ora inventează un algoritm incantator, prin care spera sa-si protejeze fiul, ofer, plecat inexplicabil pentru ea, voluntar la război, dupa cei 3 ani de serviciu obligatoriu.
Incantațiile sunt amintiri mici, căci in durerea sfâșietoare nu mai exista repere, au rămas doar fragmente aparent nesemnificative, duioase, atit CIT mai suporta ființa spulberată care a rămas.
Un fel de camino de Santiago, dupa regulile ei, iar capătul pamântului e stabilit dupa convingerea Ca l-a predat pe ofer altcuiva care sa nu uite, dupa ce ea va uita, orice ar însemna asta si cum.

Ora plinge cu suspine, incontrolabil, copleșită de autocompătimire, peste ruinele vieții ei, ale familiei ei, ale iubirii ei, ale lui ilan, Adam, iar acum ofer, care e undeva acolo, Dumnezeu știe unde, si ce-a mai rămas din ea, cine e ea acum, Cind totul s-a risipit sau pur si simplu s-a îndepărtat de ea, la ce i-a folosit faptul ca a fost o mama minunata? O mama lasă, asta a fost, un burete foarte-foarte priceput, in toti acești douăzeci si cinci de ani nu a facut altceva decit sa șteargă tot ce a curs din ei trei, din fiecare altfel, tot ce au scuipat de-a lungul anilor in spațiul acela al familiei lor, mai bine zis in ea, pentru ca, mai mult decit oricare dintre ei, ea a reprezentat spațiul familiei lor, a curățat tot binele si tot răul care ieșea din ei - mai ales răul, se gindeste ora cu amărăciune...
Lui David Grossman i-a murit un fiu in sudul Libanului in 2006 cu citeva ore înainte ca războiul israeliano-libanez sa înceteze. Se afla cu tancul intr-o misiune de salvare.