Thursday, November 26, 2015

trece căruţa toamnei pe roate de gutui

1. atitea gutui anul acesta...
2. cred ca iarna si-a fixat obiectiv: sosesc pe 1 decembrie. acum umbla cu norii si vintul sa ma sperie. pe mine? poate numa...
3. jazz inca imi poarta ranchiuna: unde nu am insfacat-o si fuga la dr georgescu, ca daca ninge cotu' transportat mitza. si pe o plooooaaaaie deasa...
jazz: ma duci cind ai tu chef, nici macar nu ma anunti, ce-s eu maimuta ta? sta in mijlocul casei infoiata gata de bataie. [la intoarcere]
eu:  pai, m-am gindit...
jazz: ce vorbesti? tu si ginditul. puteai sa gindesti cind era cald si bine.
eu: lasa, ca nu te-ai udat...
jazz: mi-a fost frica, si am stat smirna sa-mi bage aia termometrul in fund si demnitatea mea a suferit.
eu: da' nu trebuia sa faci vaccinul? deparazitarea?
jazz: ma mir ca nu m-ai dus de craciun!

[constiinta mea racnea in ureche: i-ai dat piept de pui crud!][asa am facut, e drept]

cind e vorba de jazz am emotii, asa ca am aminat vaccinarea gindind ca pot sa sar peste eveniment. apoi m-am razgindit, pina la primavara e mult, nu are purici, dar intern trebuie deparazitata ca doarme cu mine in pat. adica incepe asa, adoarme in culcusul ei nr 1, peste noapte cind merge centrala se duce in casuta nr 2 care e lipita de calorifer, si sfirseste la mine in pilota, caci eu asa ma trezesc, cu ea in brate.

la dr georgescu, intr-un prosop mic, un pisi de 5 saptamini, albastru din ala, o frumusete, ziceai ca e  de jucarie. nu am pus mina pe el, de frica lui jazz, care era de fata.
cind a cintarit-o, nici o surpriza, tot 3.7kg.



Wednesday, November 18, 2015

vacanta scriitorilor de nobel

nu inteleg cum au ajuns sa scrie
william golding - zeul scorpion si
saul bellow - henderson regele ploii
doua foarte asemanatoare carti, decit mizind pe fidelitatea si admiratia noastra definitiva pentru ei.
altfel... 

Saturday, November 7, 2015

viata oamenilor din spatele cartilor

lucrurile se complica:
- din arhivele sfatului popular iasi aflu ca a existat un medic psihiatru postelnicu cicerone (1948-1968)
- asadar e cu C nu G!
- a existat si rodica postelnicu
- apare o mentionare ca medicul postelnicu cicerone a colaborat la providenta medical, si era viu in anul 2000

ma desprind de toate preocuparile mele, si multiplic la nesfirsit ce posibilitati am sa gasesc date despre acest medic care a fost foarte cunoscut dar care nu are date biografice pe net. posteritatea nu vrea sa se stie!?

update 18 nov
dr cicerone postelnicu a fost medic psihiatru la spitalul socola iasi.
dar cine a fost rodica, e in continuare un mister.

Thursday, November 5, 2015

viata misterioasa a cartilor

am avut convingerea dintotdeauna ca atunci cind o carte vrea sa iti spuna ceva, iti rasare imperios in minte si cere atentie: mi se intimpla sa-mi amintesc brusc de cite o carte uitata de mult, sa doresc/trebuiasca sa o consult si ea sa nu fie pe unde cred eu, sa se ascunda. atunci incep sa o caut, in mine creste nerabdarea si treptat se instaleaza panica, unde o fi, o mai am, daca...

un prieten de departe imi cere doua carti, pe care i le cumpar de la anticariatul minerva din iasi, cu o comanda on line, foarte prompt onorata in doua zile prin posta romana. sunt doua carti vechi, aparute prin 1968-1970: cehov - un impresar sub divan si shalom alehem - halal de mine sunt orfan!

si de aici incepe povestea.
cartile au apartinut amindoua aceluiasi colectionar din iasi. 
pe mai multe pagini, mereu aceleasi, sunt stampilate cu BIBLIOTECA PERSONALA Dr. medic postelnicu g. dupa cum se prezinta nu par citite, eu stiu poate doar cehov. putin.
in volumul cehov gasesc pe o hirtiuta mica, scris inestetic de trei ori: rodica, rodica, rodica. am lasat totul la fel si am trimis-o.

cine a fost acest medic fara timp sa citeasca, cum a ajuns biblioteca lui la anticariat si cine a fost rodica. 
sunt sigura ca aceste carti vor sa-i spuna ceva acestui prieten al meu, asa ca ma retrag lasindu-l cu amintirile, iar eu purced curajoasa sa-l caut pe dr medic postelnicu, din acel iasi pe care l-am vazut prima data foarte tirziu in viata si pe care l-am iubit imediat cu tot ce-l definea, dar mai ales stradutele, casutele mici din periferie, parcurile si studentii lui, care nu erau ai mei, si care isi dadeau restantele. si clematitele care curgeau pe garduri.