Wednesday, April 27, 2016

fara cuvinte


Monday, April 25, 2016

luni, ca o mirtzoaga

1. pe piata ouale de gaina au disparut, vorbesc de tarani, si au ramas cele de rata, albastrui, verzui. o vreme au fost si de gisca, enorme, pe care mi-a fost si teama sa pun mina.
2. timpuriu dezmortita, piata de legume deja a imbatrinit, ridichile sunt seci si trecute, castravetii sunt mari, prea mari, ceapa e batrina, deja coada verde are miros greu si trebuie aruncata, iar salata parca s-a nascut batrina. rosiile oricum erau import si asa au ramas.
au aparut si cartofii noi, 6 lei/kg, aia in pielea goala si care anul trecut au fost deliciul cuptorului cu mujdei de usturoi.
3. vremea ma prosteste, cind iau viteza in ale organizarii, se schimba pe ploaie si frig, cu durerile de cap aferente. am reusit doar sa varuiesc copaceii din parcarea din fata geamului, mai ales liliacul cumparat de multa vreme cu 45 lei din piata de flori si care vreo 8 ani a stat in asteptare. cind nu mai dadeam nici un ban pe el a inflorit cu un mov spre roz cu flori batute si parfumate. deocamdata a scapat de jefuitori, iar cind vad in piata atita liliac, intorc capul.
4. jazz are zile cind pare speriata si sta agatata de mine, doarme pe mine si miauna sfisietor.
sta in usa camerei spre hall si miauna sa ma duc cu ea. apoi, se face iar jupinul stapin al casei.


Friday, April 15, 2016

cred, ajuta necredintei mele!

in aceste saptamini in care cu greutate gasesc un punct de sprijin, mi se releva acest paradox esential, pe o cale intortocheata si pina acum ascunsa.
si ma urmareste de citeva zile.  
[evanghelia dupa marcu,14]

Monday, April 11, 2016

tristetea luminoasa

asa se numeste postul cel mai mare al anului.
tristete avem din belsug, al doilea inteles e mai complicat.
as mai aduce-o din condei, dar nu se cade sa ajung ca bunul dumnezeu sa-mi bata obrazul. numai asta, nu.

nu pot sa vorbesc cu jazz, care ma trateaza asa.


Sunday, April 3, 2016

pissicato

cind da firul ierbii, iti vine sa tot asculti capriciul 24 [si celelate 23 imediat], si apoi Co1, si apoi Co2 iar la sfirsit esti mai trist ca la inceput. oare de ce?


Friday, April 1, 2016

despre mincare

cind vad/aud de:
- pachetzele/placintzele [de vara, primavara...] dichisite pe platouri cu picaturi de sos de culoare verde dubioasa umplute cu fel de fel de chestii si mai suspecte, sau
- felii de friptura rosii singerii in interior in fata carora se extaziaza toti marii sefi sau
- peste macelarit, fara piele, fara sira, fara... sau
- meniuri cu ou fleasca mot, din care curge zeama, care chiar nu au legatura [ele, meniurile] cu oul cu pricina sau
- torturi cu fel de fel de ornamente potrivite manual intr-o estetica care mie imi scapa, cu martipanul frecat, rotit, intins, modelat ca plastilina [care macar nu se maninca]
si multe alte salate in care numai sireturile de la bocancii mei lipsesc,
ei bine ma ia cu lehamite gindindu-ma la miinile care au tirnosit ingredientele, plus ideea ca pentru atita aranjament, timpul scurs a racit mincarea, iar eu detest mincarea calduta, rece, recisoara si tot asa.
mai bine maninc rosii cu piine. fara brinza.
vorbim de mincare, fiindca urmeaza o saptamina in care voi fi vegan si am ambitia sa supravietuiesc.
jazz e de acord cu mine, si se camufleaza in hanoracul meu, cu scopuri clare.