Thursday, June 30, 2016

iunie, canicular


Tuesday, June 28, 2016

Festival Paris Mezzo - Nemanja Radulovic

aduce cu nigel kennedy. oamenii spectacol.

despre anglia, cu regret...

la inceput au fost grecii. nimic fara ei in cultura; apoi romanii care au facut zidul de nord fortificat, destinind britannia ca limes nordic si au facut sa fie respectata legea. stiu votantii cine a fost hadrian?
in extremitatea continentului fiind, cu acces la ocean, stimulati de concurenta olandeza si spaniola, comorile coloniilor - indiilor, africii sau orientului mijlociu s-au revarsat in insula prin jaf.
in al 2lea ww nu a fost parasita iar empatia populara a fost mai puternica pentru ei decit pentru rusi.
daca vor sa fie singuri, la ce bun tot ce au adunat in british museum? acolo e istoria tuturor celorlalti, mai putin ei.
anglia e acum copilul isteric si descreierat al unei familii care l-a rasfatat, apreciat, alintat, admirat, promovat...
ce ar fi daca de miine:
studentii ar merge la studii in franta, germania, lisabona, madrid, elvetia, am reinvata frumoasa limba franceza pe nedrept uitata, sau spaniola sau germana,
am face legatura spre statele unite prin paris sau amsterdam si nu prin londra
am invita miile de indieni sa vina sa faca cele mai umile munci prin continent, de ex in partea maura a spaniei
si tot asa.
draga anglia, te iert ca nu esti asa cum as fi vrut eu sa fii. 
te iert si te eliberez.
for ever.

Thursday, June 23, 2016

deodata...

prea cald.
jazz face baie, scapa din cada de vreo 4 ori plina de sampon, ma face leoarca, cind ajung la coada nu mai vrea. sa o usuc nici atat. dupa vreo citeva ore, obosita si ea si eu, ea cu blana aproape uscata, eu disperata, ne asezam.
adoarme pe patura in pijamaua mea, in care si-a bagat botul cu totul. ofteaza. alaturi eu fac rebus, dar de fapt sunt numai urechi. din cind in cind o trag de o labuta sa vad daca misca. misca.
apoi se muta pe noptiera in culcusul ei de iarna, abandonat de vreo doua luni.  ma astept sa cada cu totul, dar nu se intimpla.
la ora 10 seara se scoala, ma ignora, maninca si iese pe balcon.
in miezul noptii ma trezesc, jazz e linga mine si se linge. mi-e cald, caci sta lipita de mine, dar nu se lasa impinsa vreo 10 cm intr-o parte. a doua zi, la periat scot ghemotoace mari de blana, si mi se pare ca totul e din nou normal.
jazz isi maninca pliculetul de gourmet, doarme si miauna la toate usile din obicei, fiindca oricum sunt toate deschise larg. pina acum mieuna sa-mi spuna ca sunt inchise, acum miauna sa-mi spuna ca sunt deschise. e o pisi vorbareata.

Friday, June 17, 2016

intimplari din colivia mea

1. vremea nu foarte calda si ploioasa, a crescut florile, a pastrat verdele, a copt potrivit ciresele si visinele. pe balcon ardeiul a facut ardei, busuiocul si cimbrul au inflorit.
am plantat nemtoaice mici colorate.
cum a ajuns caldura la noi, jazz nu misca toata ziua, iar noaptea se joaca: trage, rupe, gheruie. inclusiv pe mine, ca-i o batausa fara pereche.
2. robi nu stie sa-si spuna numele asa ca zice obi, iar despre el vorbeste la persoana a treia. cam asa: cine a facut asta? obi.
nici numele meu nu stie sa-l spuna, ma striga ic.
dar spune foarte clar agud.
aseara dezbracat pina la briu, spala in chiuveta, la care ajunge cocotat pe scaunel. 'obi spala aici'.
si numara pina la sase, ca asa-i carticica de unde a invatat.
pe balcon gateste florile de la un kalanchoe galben - pe care l-a chelit - intr-o craticioara albastra cu capac, la cuptorul cu microunde, care de cind a aparut el a fost exilat pe balcon. stecherul il baga intr-un sertar, in rest stie exact ce trebuie sa faca.
problema vine la urma, cind ceea ce a gatit are pretentia sa fie mincat. si se mira ca nimeni nu maninca, dar nu insista prea tare. e suficient sa te prefaci si sa faci mnea, mnea, ce bun e!
3. jazz doarme din nou pe mina mea stinga, iar inima mea o zdruncina, dar ea nu spune nimic. labuta stinga o intinde pina pe git, si o simt moale si catifelata. cind ma uit la ea, observ ca ma urmareste printre pleoapele abia deschise.
seara cind ma uit la vreo emisiune sau film, atit cit am rabdare, sta cuminte in mijlocul camerei, si se uita pe hall, poate vin inamici pe acolo.
iar eu ii las lumina aprinsa ca sa-i vada pe toti. inamicii.


Tuesday, June 14, 2016

mierea de salcim si padurea buciumenilor


anul acesta in regiunea noastra nu s-a facut miere de salcim, asa incit preturile au crescut brusc si a disparut repede de pe piata. din marginea padurii buciumenilor, cumpar de la nea tudose o miere groasa, buna, scumpa. cum nu reusim sa o turnam in bidoane de 2l - inguste la gura, punem in unul de... 6l, si uite asa ajung eu sa tirii acasa 8 kg de miere. nea tudose e de pe linga vatra dornei - din borca, unde a facut creanga riie, a lucrat in mina de uraniu, are vreo 80 de ani si a tinut un bidon mare, din aluminiu, si plin jumatate cu miere, drept, fara sa dea pe linga. la urma a pupat o sticluta cu snaps - ca, zice el, nevasta i-a ramas acasa.
de fapt, ne dam seama ca ne-am mai intilnit, tot la o pastorala, prin 1998, tot in acelasi loc; iar eu am cumparat tot miere de salcim.



Sunday, June 5, 2016

vanitas


Vanitas is a category of symbolic works of art, especially those associated with the still life paintings of the 16th and 17th centuries in Flanders and the Netherlands. [wikipedia]
o vanitas cuprinde clepsidra, craniu, masti, putreziciuni, melci, muste...
exista o carte aparuta la editura vivaldi cu sprijinul fundatiei gulbenkian/lisabona care chiar asa se numeste - vanitas. numai ca frumoasa istorie legata de muzeul din lisabona, scrisa de almeida faria, poarta un paradox, fiindca muzeul nu contine nici o vanitas. dar gulbenkian si-a dorit foarte mult macar una:

  marea vanitate - Sebastian Stoskopff
calitatea editarii este exceptionala, reproducerile apartin laboratorului muzeului si contine si un triptic de paula rego. si costa 5 lei. adica...
si uite cum regretind conjunctura nefavorabila achizitiei unei vanitas, suntem antrenati intr-o preafrumoasa poveste cu fantome, pictori/picturi, poeti, scriitori, vinzari la gramada ale guvernului sovietic si multe altele plus casele uimitoare care le-au gazduit.
gasesc si o vanitas contemporana, romaneasca:
Merica Râmniceanu, Vanitas